Mircea Geoană, lustruitor de clanţe pe la uşile Unchiului Sam

În esenţă, tot „prostonăc” a rămas… E drept, a mai îmbătrînit un pic, dar în rest la fel de „trestie” se dovedeşte… Iar ultima lui vorbă arată că, politic, între trestia, papura şi stuful din clasa politică nu este, adesea, aproape nici o diferenţă. Iar Mircea Geoană, oricum, a „recoltat” din plin din particularităţile fiecărei specii. Or, poate este vorba de un OMG în varianta organismului modificat politic pe stropul de salivă de băgat în seamă. Căci la lins blidele deja trecute prin rîturile altor politicieni, Mirciulică, este cu adevărat, priceput. Geoană a prins dară ceva-ceva în plasa din răchita de minciunele împletite pe care o foloseşte la şterpelit idei de pe la alţii! Dar, în îmbîcseala unei minţi de stuf, s-a ales praful de ideea iniţială! Aşa cum s-a ales pulberea cam de tot pe ce a pus mîna… Pentru că, iar aici are dreptate, chiar dacă în Constituţie scrie, negru pe alb, că sîntem un stat social, cu învăţămînt de stat gratuit şi sistem de sănătate public moca, realitatea este exact pe dos. Dar este pe dos şi graţie contribuţiilor aduse de toate acele formaţiuni care l-au ţinut şi pe Mirciulică prin viaţa politică, prin ambasade, ministere ori prin casele de la stat…

Ce nu a înţeles Geoană este faptul că nu schimbi Constituţia după realităţile vremelnice pritocite în mîlul intereselor de mocirloşii politicieni de pe la noi, ci lupţi, că de aia ţi-a făcut partid… Pentru a transforma în realitate litera legii supreme. Dar nu! Mircea Geoană vine şi cere revizuirea, chiar grabnică, a Constituţiei pentru că articole şi stări fundamentale nu mai corespund. Păi, de ce să se obosească să transpire un program în numele partidului pe care îl conduce, formaţiune „severinizată” şi „vanghelizată” de feluriţii dinozauri politruci, rămaşi tari doar în unicul dinte nerupt în fleicile bugetelor naţionale şi arvunile europarlamentare?! Mai bine taie ceea ce nu mai corespunde prin Constituţie. Sau, de ce nu?, jumuleşte legea supremă cu totul, căci, vorba de duh a partidului „Dragostea mea, Social Română”: „Şansa surîde celor care îndrăznesc!”. Şi cine ştie mai bine acest lucru dacă nu Mircea Geoană, care a tot îndrăznit să deschidă cîte o uşă de ambasadă, de partid şi de case de protocol?! „E prea veche!” – ne zice prostonăcul, lustruitor de clanţe pe la uşile Unchiului Sam, curatorul muzeului american constituţional, despre Constituţia noastră. Şi ce e vechi, trebuie schimbat, nu?! Şi cum ar suna, că tot au semnat liberalii protocolul de colaborare cu partiduleţul-minge din fileul răchitelor cu minciunele, marca Geoană, să se prindă Mirciulică, nu de scaunul şefiei comisiei de revizuire a Constituţiei, loc lăsat liber de Crin Antonescu, plecat să vîneze legionari (!), dar măcar de un colţ de masă? Păi, dacă i-ar da liberalii un os de ros, nu le-ar vinde Mirciulică şi pseudopartidul „lui”? Vorba aceea: „Şansa surîde celor care îndrăznesc!”. Şi ce, nu s-au mai văzut foşti social-democraţi, apoi sociali, transformaţi în liberali?! Nu au ei acelaşi tată-monstru al monştrilor politici post-decembirşti? În fond, dacă se impune, se transformă tot eşichierul într-un socialism desăvărşit. Şi n-ar mai rămîne nici Mirciulică în istoria politică post-decembristă drept „prostonăcul” lui Ilici-sforarul, ci pe post de revizor constituţional. Care, doar de data aceasta, va sări în sus în mod îndreptăţit, pentru noua lui dragoste, cea social-liberală, „liber” consfinţită. Sau liber „sconcsfinţită” în aerul dîmboviţean al putorii politice…