MINCIUNILE DEBITATE DE ADRIAN NĂSTASE DESPRESUCCESULPRIVATIZĂRII SIDEX

Trebuie să vă spun cîteva cuvinte. Eu am să vă invit doar să mergeţi la SIDEX. Faceţi o vizită la SIDEX, ca să înţelegeţi ce înseamnă economia de piaţă. În momentul în care acolo s-a schimbat managementul, şi a venit un management străin, nimeni n-a mai putut să-i dea telefon indianului ăla, combinatul a devenit un combinat profitabil.

Pentru că acolo se întîmpla în economia noastră de tranziţie un lucru foarte interesant. Erau 500 de întreprinderi-căpuşă, la intrare, care asigurau intrările de materii prime şi 500, la ieşire, care vindeau tabla, şi la mijloc era combinatul, cu 40 de mii de oameni, care faceau o gaură de 1 milion de dolari pe zi la bugetul statului. Sigur că au ţipat toţi tipii ăştia care erau băgaţi acolo în povestea respectivă şi dădeau telefon, unul la directorul cutare, care era de la noi, sau era de la ţărănişti la putere, „Ştii, te rog, am nevoie de nişte tablă, dar facem barter”, deci ocolind economia de piaţă, taxe, TVA, sau îţi plătim peste 18 luni, sau niciodată. Deci economia de piaţă este managementul ăsta pe care îl fac tipii la Galaţi. Şi asta ce a însemnat? Pentru prima dată, Primăria din Galaţi a primit, zilele trecute, 200 de miliarde de lei. N-au văzut atîţia bani niciodată. Nu ştiau ce să facă cu ei, aveau impresia că sînt de la Uniunea Europeană, pentru că niciodată combinatul n-a plătit taxe locale. Tipii ăştia au făcut investiţii de aproape 100 de milioane de dolari anul ăsta, în tehnologii noi, şi termină cu o baterie nouă de cocs, şi o fabrică de 12 milioane de desulfurare. Numai anul ăsta. Vor face investiţii de 500 milioane de dolari. Sigur că sînt probleme. Unii spun că le-am dat facilităţi. Ce facilităţi? Am „dat” nişte bani pe care nu-i luam, oricum, niciodată. Erau datoriile acumulate pe zeci de ani. Noi am repus în funcţiune acest mecanism. Trebuie să înţelegem că privatizarea nu este importantă, în primul rînd, pentru schimbarea proprietăţii, ci în primul rînd pentru schimbarea managementului. Şi asta va trebui să facem şi în alte locuri. Nu sînt un specialist în economie de piaţă, nici nu sînt economist, dar încerc să înţeleg anumite lucruri. Şi dacă noi luam decizii de acest gen mai din timp, probabil că am fi stat mult mai bine în foarte multe zone. Privatizarea am amînat-o mult prea mult. Ca şi restituirea proprietăţilor. Menţinerea unei situaţii de ambiguitate este cea mai păguboasă. Dacă terminam cu privatizarea acum cîţiva ani, astăzi eram în faza în care faceam investiţii greenfield. Noi de-abia acum, după 13 ani, închidem capitolul de privatizare în industrie, nu vorbesc încă de sistemul energetic, şi începem să ne ocupăm de investiţii green fleld. Asta este problema, pentru că noi încă mai reparăm la economia socialistă. Privatizare înseamnă că ne ocupăm de economia socialistă, cum era ea, şi îi schimbăm doar proprietatea. Dar nu avem cum să-i schimbăm profilul. Combinatul SIDEX tot asta va produce, nu o să facă cipuri. În economia modernă, noi trebuie să punem accentul pe zonele cu profitabilitate mare, pentru că altfel dăm ajutoare de stat la SIDEX, în România, şi ne critică Uniunea Europeană, dar produsele astea pentru care noi dăm subvenţie se duc în UE, unde ei realizează diverse produse din această tablă şi ni le vînd nouă înapoi, pe ajutorul de stat pe care altfel îl critică la noi. Deci lucrurile sînt complicate în relaţia cu Uniunea Europeană, dar începem să învăţăm că sînt nişte lucruri noi care trebuie făcute şi, în primul rînd, să ieşim din această junglă a economiei de tranziţie.

Ăsta este lucrul cel mai important.