Social Media
Publicitate
Publicat la 15 septembrie 2015 in Editorial

Schengen şi sinuciderea Europei

 

 

Spaţiul Schengen numără 26 de ţări – 22 membre ale Uniunii Europene, plus alte 4 extracomunitare, Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia – alte 4 ţări din UE, Bulgaria, România, Croaţia şi Ciprul urmează să li se alăture, dacă asta se va mai întîmpla vreodată, iar două, Irlanda şi Marea Britanie privesc cu scepticism absenţa controalelor şi a graniţelor continentale, o privesc de dincolo de punctele vamale şi de control al paşapoartelor, ele funcţionează în continuare peste Canalul Mînecii, de la Dover şi pînă în Scoţia. Dac-ar fi să credem în semne prevestitoare de nu prea bun augur, am spune că toată povestea cu Europa fără frontiere este umbrită de faptul că o lume mult prea mare, cu peste 400 de milioane de oameni, întinsă pe mai bine de 4 milioane km pătraţi, cu 5.671 km de la Capul Nord, în Norvegia, şi pînă la Punta de Tarifa, la Gibraltar, către sud, şi alţi 4.297 km de la Cabo da Roca, în Portugalia, la Vaalimaa, în estul Finlandei, la frontiera cu Rusia, o lume mult prea mare, deci, s-a născut acum mai bine de 30 de ani, la 14 iunie 1985 nu la Paris, Berlin, Madrid, Roma, sau în vreo altă capitală europeană de vază, ci într-o lume mult prea mică, într-un punct minuscul de pe harta Europei, în anonimul sătuc Schengen, din sud-estul micuţului ducat al Luxemburgului.

Şi ca prevestirea să fie cu adevărat neliniştitoare, nu s-a născut nici măcar acolo, cei 5 autori ai săi, Franţa, Germania, pe atunci, Federală, Belgia, Olanda şi Luxemburgul au scris-o şi semnat-o pe o mică ambarcaţiune de plimbări pe Rîul Mosella, de la marginea satului, Prinţesa Marie-Astrid, dispărută astăzi de pe rîu şi absentă şi la Muzeul european Schengen, din Luxemburg (?!). Deci, nici o şansă pentru turistul care ar lua ruta 29, dintre Germania şi Luxemburg, să vadă cu ochii lui locul istoric unde a fost semnat Acordul Schengen…

Şi de atunci pînă în zilele noastre, Acordul Schengen a stîrnit multe comentarii şi controverse. Unii spun că desfiinţarea frontierelor a schimbat Europa şi face mai puţin plăcută, mai puţin romantică, o călătorie cu trenul, sau cu maşina de-a lungul sau de-a latul continentului. Alţii zic da, turiştii şi cei cu treburi călătoresc mai lesne, mai rapid, dar la fel de lesne şi de rapid călătoresc şi hoţii, şi prostituatele, şi criminalii. Altora le pare rău, fiindcă iau un paşaport nou fără nici o ştampilă sau viză în el, şi, după 5 sau 10 ani, documentul expiră la fel, fără ştampile şi vize, fără să consemneze călătorii şi amintiri. Se lamentează nu puţini, că Europa arăta mai bine şi era mai fericită, cînd toţi erau diferiţi de toţi, că ospitalitatea era omniprezentă pe vremea frontierelor, nu ca astăzi, şi adaugă că McDonald’s-urile şi Pizza Hut-urile, buruieni crescute acum în toate ungherele Europei, i-au ucis diversitatea şi romantismul. În semn de protest, unii poartă T-shirt-uri cu inscripţia: „Trăiască diferenţa“, în franceză. În sfîrşit, alţii afirmă, tranşant, că Europa are în spate milenii de cultură şi graiuri diferite, uneori chiar şi în aceeaşi ţară, şi că ideea Statelor Unite ale Europei pur şi simplu nu se va împlini, niciodată. Din păcate, în cei 20 de ani scurşi de la intrarea lui în vigoare, s-a văzut limpede că Acordul Schengen a fost un pas major în crearea unei Europe federale, dar că preţul eliminării controalelor la frontierele statelor membre a fost renunţarea la un element de bază a suveranităţii naţionale. Conceput în vremea războiului rece, Acordul Schengen a fost pus în aplicare la jumătatea anilor ’90. De atunci încoace cîteva lucruri esenţiale s-au schimbat în Europa, statele membre au început să pună la îndoială multe din hotărîrile puţin cam optimiste din anii anteriori. Este vorba de criza economică şi financiară devastatoare de după anul 2000, precum şi de ridicarea naţionalismelor europene, aproape pretutindeni. În ultimii ani, aceste două schimbări, combinate cu creşterea îngrijorătoare a numărului de azilanţi extraeuropeni, au făcut ca partidele naţionaliste să ceară vehement abolirea Acordului Schengen. Dar, toate cele petrecute pînă mai ieri pălesc, în clipa aceasta, în faţa pericolelor uriaşe, la pîndă – spaţiul Schengen este ameninţat să dispară, colosul cu picioare de lut UE este confruntat cu prăbuşirea, şi Europa creştină, cu geografia, istoria, cultura, economia şi valorile sale zace K.O. sub asediul mizerabil al islamului. Acum, problema nr. 1 a UE este Acordul Schengen, ce anume să facă cu el. Hîrtia semnată în 1985 a făcut posibil ca emigraţia ilegală să se poată mişca liberă dintr-o ţară într-alta şi asta ridică probleme de securitate. Unii sînt îngrijoraţi că, printre năvălitori, se află şi terorişti, iar lipsa frontierelor îi ajută pe aceştia, nu pe poliţişti. Ridicarea partidelor naţionaliste este şi ea o ameninţare pentru Acordul Schengen. În Finlanda, un asemenea partid este deja membru al guvernului de coaliţie, partidele euro-sceptice şi anti-imigraţioniste sînt influente în Danemarca, Suedia şi Ungaria. În Franţa, Frontul Naţional va ajunge, cu siguranţă, în turul 2 al Prezidenţialei din 2017. Toţi aceştia consideră că legile privind imigrările trebuie să fie mai dure şi că Acordul Schengen trebuie să fie revizuit, chiar abolit. Viitorul Acordului Schengen? Probabil că UE nu-l va abandona prea curînd. Aproape sigur, însă, va suferi reforme majore în anii imediat următori, în sensul facilitării unor modificări de controale la frontiere, în cazuri de urgenţă. În mintea unor olandezi îngîmfaţi şi idioţi, de pildă, noile membre ale UE România şi Bulgaria vor rămîne nişte ţări second hand şi vor întîmpina, în continuare, rezistenţă în ce priveşte admiterea în spaţiul Schengen, iar această hărţuire va părea ceva normal, în anii următori, dacă anii următori vor exista. Întrucît un domn Juncker, tot un luxemburgez ca şi Schengen, a stabilit cîţi emigranţi ilegali pot duce în cîrcă românii care abia se duc pe ei, şi dacă exodul islamic va continua în 4-5 valuri următoare, din Siria, Irak, Turcia, Afganistanul sfîşiat de războaie, Pakistan şi Bangladesh, atunci cei 16-17 milioane de români de peste 10 ani vor trebui să împartă ţara lor cu vreo 20-22 de milioane de islamici… Schengen, care Schengen? La urma urmei, cînd scriu aceste ultime cuvinte, mi-aduc aminte că, în urmă cu puţine zile, am ajuns în Obor, după nişte cumpărături. În gura dinspre Colentina şi biserica Sfîntu’ Dumitru a pieţei copilăriei mele cîteva ţigănci mi-au oferit ţigări mult mai ieftine, decît cele din magazinele cu hahalera aia de bon fiscal. 7 lei pachetul. N-aveau timbru şi erau din Moldova. Sau Ucraina. Care Schengen? Schengenul e departe, la mama dracului, tocmai pe rîul Mosella, cum să-l muţi pe Prut? „Liberalismul este ideologia sinuciderii Occidentului”, scria la 1964 filozoful american James Burnham, în cartea sa „Sinuciderea Vestului”…

RADU TOMA

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
  • Pavel Chiperi

    Tocmai s-a lansat cel mai simplu sistem de obtinut venituri in timpul liber! Castiga bani online! Acum este momentul sa incepi! Castiga bani online si bucura-te de cea mai profitabila cariera! Noi te indrumam pas cu pas, cu atentie, iar tu castigi bani! Numai dupa ce te hotarasti cu seriozitate, cauta-ne la adresa de email: pavel.chiperi@gmail.com

ziare