Social Media
Publicitate
Publicat la 28 august 2015 in Editorial

Neoconservatorii din SUA dezgroapă, iar, securea războiului

 

 

În urmă cu mai mult de 30 de ani au spus unei Americi copleşite de un întreg deceniu anterior, devastat de criza petrolului, de inflaţie, de şomaj şi de stagnare – că au soluţii pentru toate aceste rele. N-au avut. Au anunţat lumea că vor porni cruciada globalistă a democraţiei de piaţă liberă, adică un capitalism neoliberal împins la extremis. „Cruciada” lor a fost un mare eşec, au umplut lumea de antiamericanism. Au anunţat URSS-ul că vor declanşa „războiul stelelor” împotriva sa. Totul a fost o mare minciună, după cîţiva ani de cheltuieli aiurea, crizele financiare s-au cronicizat pînă la prăbuşirea din 2008, stagnarea şi inflaţia s-au contopit şi au devenit stagflaţie, petrolul a atins preţuri-record, democraţia de piaţă liberă şi neoliberalismul au dus de rîpă America Latină şi aproape au distrus statul social din Europa, „războiul stelelor” s-a dovedit o cacealma şi a fost dat uitării încă de următorul preşedinte de după Ronald Reagan, de Bush Sr. Fosta Uniune Sovietică a căzut aproape singură, economic şi sub presiunea unei contra-propagande perfect orchestrate, ce s-a dovedit şi ea, în scurt timp, lipsită de aproape orice substanţă.

Apoi, după 1 ianuarie 2000, odată cu noul Mileniu, Rusia post-comunistă a nărodului Boris Elţîn şi-a revenit „din pumni”, salvată de Vladimir Putin, iar pentru a rămîne „în business”, neoconservatorii au ticluit războiul din Irak şi şi-au salvat pielea, sub cele două mandate prezidenţiale improvizate ale lui Bush Jr. Au salvat mai vechiul complex militar-industrial, i-au asigurat supravieţuirea şi prosperitatea prin resuscitarea NATO, prin noi comenzi de arme, muniţii şi alte războaie. Astăzi, îndreptînd mass-media controlată din SUA împotriva acordului nuclear al lui Barack Obama cu Iranul, neoconservatorii se pregătesc să pună de o altă „schimbare de regim” în Orientul Mijlociu, adică de un alt război. Insistă, de asemenea, că singura lor greşeală din fosta invazie a Irakului, din 2003, a fost că „au pus botul” la informaţiile dovedite ulterior greşite, cu armele lui Saddam de distrugere în massă, inexistente, şi că pentru atîta doar nu ar trebui să fie blamaţi, în continuare. Evident, adaugă, astfel, la vechile răni ale acelui război, şi o insultă a memoriei celor căzuţi în el. Mai mult, în aceste momente, pe sechelele unor decizii politice şi militare defectuoase ale neoconservatorilor, capabili să influenţeze politici prezidenţiale şi ale întregii echipe guvernamentale, terorismul sunit, ISIS, răvăşeşte întreaga regiune, iar un tsunami de emigranţi ilegali, de acolo, a lovit devastator Europa, ameninţînd grav însăşi existenţa Uniunii Europene. În prezent, neoconservatorii sînt în ascensiune la Washington. Domină mainstream mass-media şi diseminează prin ea propaganda în favoarea războiului. Întreţin un conflict latent în Ucraina şi în alte părţi din Europa de Est, cu consecinţe devastatoare pentru pacea în Europa şi întreaga lume. Conspiră pretutindeni, sînt decişi să anuleze înţelegerea cu Iranul, spre a porni, apoi, un alt război împotriva lui. Un alt război, după ce surse locale din Orientul Mijlociu anunţă că „mica greşeală” neoconservatoare din 2003 a fost un adevărat genocid, cu 2,8 milioane de irakieni morţi în acel război şi în ocupaţia ulterioară a ţării. În egală măsură, surse mediatice alternative din SUA citează proclamaţia lor cinică „Noi creăm realitatea” şi spun că neoconservatorii au rămas aceeaşi, fără respect pentru adevăr, sau pentru pace, porniţi pe războaie cu orice preţ, sursa lor supremă de profituri. De profituri uriaşe. În America, unii spun că neocoservatorii nu au nimic de oferit ţării şi că ar trebui să fie daţi pe mîna Justiţiei. Deocamdată, presa aservită încearcă să cumpere clemenţă pentru trecutul lor plin de erori, să-i prezinte ca pe nişte intransigenţi preocupaţi permanent de binele ţării. „Binele ţării” înseamnă ca fiecare american să fie sau cocoţat pe un tanc, ori într-un avion de bombardament, sau să aibă un părinte, un fiu, ori un frate plecat la război, într-un colţ de lume…

Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!

RADU TOMA

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
ziare