Social Media
Publicitate
Publicat la 17 septembrie 2015 in Alte stiri

ARCA LUI NOE

 

 

Privesc pe geam. Zăpada rîde-n soare.

Aştept să treacă nişte căprioare.

 

E ora lor, cînd pleacă după hrană.

Par îngeri rătăciţi dintr-o icoană.

 

Nu mă zăresc, dar eu le văd pe ele

Aşa cum stau, ascuns după perdele.

 

Ascuns la pîndă stă acum şi lupul

În colţi de fiară să le frîngă trupul.

 

De ce cruzimea asta pe pămînt?

De ce atîtea lacrimi, Doamne sfînt?

 

De ce îngădui Tu nelegiuirea

Ce zi de zi însîngerează firea?

 

Filmări în junglă, la televizor:

Puii se joacă lîngă mama lor.

 

Sar antilope-n dansul ritual.

Cum vine Fiara – mut pe alt canal.

 

Nu pot să văd atacul ucigaş

Sînt prea milos, ori poate sînt prea laş.

 

Alţii vînează chiar, dar eu nu pot.

Nu accept moartea. Asta este tot.

 

Reîncarnez hipnotic, prin remisii,

Pe Buddha, sau pe Francisc din Assisi.

 

E casa mea o Arcă a lui Noe

M-am vindecat de oameni, n-am nevoie.

 

În ieslea Lui, cînd L-a născut Maria,

De vietăţi a fost vegheat Mesia.

 

În casă n-a fost loc şi pentru El

S-a încălzit la botul unui miel.

 

Nu sînt aceste animale sfinte

Mai bune decît omul fără minte?

 

Oh, Doamne, cît de mult le pot iubi

Mi-aş da şi viaţa pentru-aceşti copii.

 

Ei nu pot spune ce şi cînd îi doare:

Numai din ochi le cad mărgăritare.

 

Dezamăgit de specia umană

Caut un suflet, bun de pus pe rană.

 

Şi îl găsesc în ochii unui cîine

Care îmi cere dragoste – nu pîine.

 

Fie-vă milă vouă, oameni mari,

Fiţi buni creştini, nu haită de barbari.

 

Şi veţi vedea că-n viaţa de apoi

Ele vor face lobby pentru voi…

CORNELIU VADIM TUDOR

1 ianuarie 2009, Bran

 

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.
ziare